MARELE ARS și șansa la viață

Marele ars și șansa la viață

Suntem cutremurați de imaginile cumplite de la clubul Colectiv – urletele tinerilor ale căror trupuri fumegau, cu măruntaie sfârtecate de focul ucigaș; urletele celor ce le săriseră în ajutor și se vedeau neputincioși față cu chipul și dimensiunea tragediei; descumpănirea celor chemați în ajutor, conform relatărilor - prima mașină de poliție, după zece minute de la sos-ul la 112, cu un echipaj de două persoane; apoi pompierii pe jos (mașina și ulilajele rămăseseră pe undeva, mai departe) neștiind cum să deschidă ușa cuptorului unde alte vieți se topeau în chinuri nespuse; prima și a doua ambulanță, după mai bine de 20 de minute. Arșii, câți se mai țineau pe picioare, se agățau de personalul medical, le rupeau hainele de disperare; se aruncau în fața ambulanțelor, implorau, cu ultima suflare, să fie duși la spital. Pe trotuare, în rigole, se încerca nebunește resuscitarea, ca și cum un plămân ars ar mai putea respira, ca și cum intoxicarea sau o arsură de gradul trei ar mai oferi șanse, tratate acolo, pe asfalt, ca un leșin de domnișoară. Dar intențiile erau bune, erau minunate, erau formidabile, ba chiar eroice. 

Nu și organizarea!

Să o spunem o dată pentru totdeauna, să recunoaștem cinstit și responsabil, măcar în fața acestor tineri loviți de o moarte atât de atroce, atât de perversă: NU așa se tratează “marele ars” – adică cel ce a suferit arsuri pe mai mult de 30% din sufrafața corpului * - de la resuscitare buche à bouche, la saloanele supraaglomerate, sterilizarea precară, gândacii, germenii intraspitalicești și medicii storși de vlagă, asimilați cu funcționarii publici și plătiți ca poștărițele. E-adevărat, pentru cazul în speță - mă refer la toți acești tineri urgisiți de o soartă cumplită, au mai apărut ceva pansamente, unguente și tratamente peste graniță - eforturi cu totul speciale, sprijinite pe fondul de rezervă al țării. Acesta e sistemul medical în lumea noastră mioritică, bazat pe excepții de la regula lipsurilor cronice - adică, uneori (urgențe mediatizate, clemențe remunerate ș.a.) se găsesc ceva mijloace și ți se aruncă în ochi praful gros, ridicat de copitele cirezilor agreste. În cazul de față nu e suficient și nu e la timp...

Revenind la ce ar constitui normalitatea: marelui ars i se aplică în urgență maximă, adică cel târziu în primele două ore de la incident, kit-ul împotriva cianurilor din fum, respectiv CYANOKIT -ul, sub formă injectabilă, care se face în pulpă, prin pantalon, prin orice. Mai pe înțelesul tuturor, este necesar precum antidodut în cazul mușcăturii unui șarpe veninos sau anticoagulantele în cazul de infart miocardic. Acesta este primul pas în intervenția de urgență, când e vorba de arsurile prin inhalarea de fum la temperaturi înalte** (întotdeauna toxic deoarece conține vreo 100 de substanțe toxice, între care monoxidul de carbon și acidul cianhidric provenit din arderea produșilor sintetici). În cazul în speță, toxicitatea specială a fost emanată de aprinderea și arderea accelerată a buretelui inflamabil care tapeta tavanul și de metalele topite - deci nu era prea greu să înțelegi din primele clipe că victimele se intoxicaseră prin inhalare, doar fumul se revărsa și în stradă, gros și negru ca smoala. Îmi închipui și că monitoarele ambulanțelor indicau perfect saturația de oxigen din sânge și alți parametri edificatori?!
Pasul doi este, în mod normal, ventilația și CAMERA HIPERBARICĂ. Puțin probabil ca un afectat de arsuri grave să scape dacă, după ce i se aplică Cyanokit-ul, nu este instalat, la intervale regulate, în camera hiperbarică, unde se face terapie cu oxigen sub presiune. Urmează, într-un interval de cel mult 5 zile de la producerea arsurii - de fapt cât de repede posibil - înlăturarea țesuturilor arse, necrozate (care aruncă în circulație toxine periculoase) și grefa de piele. Și pentru reușita acestora camera hiperbarică este imperativ necesară.
Acesta ar cam fi abecedarul tratamentului, foarte pe scurt, foarte simplificat. În cazul acestor bolnavi complicați (arsuri externe majore, căi respiratorii distruse prin ardere și intoxicare gravă) sunt însă imperativ necesare alte mii de gesturi medicale, de la intubare, ventilare, dializă, la curățirea plăgilor, pansare sau hrănire, care ar merita toate o descriere. Pentru acestea și încă foarte multe altele, la căpătâiul fiecărui pacient atât de dificil trebuie să se afle în orice moment un medic și o asistentă.

Din păcate, chiar și atunci când aceste condiții minimale sunt îndeplinite, șansele unui mare ars rămân destul de nesigure.

E absolut obligator ca un popor să aibă acces nelimitat și nediscriminat la îngrijiri elemenatre - acestea și altele asemenea lor. ÎNTOTDEAUNA, nu doar când se deschid porțile infernului; astfel de îngrijiri  nu înseamnă un lux, o destrăbălare pe banii statului, ci un drept sacrosanct pentru orice cetățean, fie el oricât de modest. În cazul tragediei de la Colectiv, Cyanokit-urile nu s-au găsit în dotarea obligatorie a ambulanțelor noastre, iar beneficiile camerei hiperbarice abea se descoperă în România mioritică – prima, privată (!) face minuni la Constanța, iar a doua s-a înființat la Târgu Mureș și prin alte câteva spitale, între care Floreasca. Mă întreb, în numele conștiinței colective: există nu doar camere hiperbarice, dar și atât de necesarele aparate de circulație extracorporală, de ventilație mecanică și de dializă la toate spitalele unde au fost duse victimile de la Colectiv - și dacă da, funcționează acestea în mod normal? Am auzit că nu prea, ca să nu spun mai deloc. Ca și secția nouă pentru marii arși, inaugurată recent, de formă, apoi ținută cu lanțul pe ușă.

Nu e meseria mea, dar chiar nu știu ce și cât s-a putut realiza cu grefele de piele în condițiile de igienă precară din bietele noastre spitale, unde germenii ucigași de toate tipurile bântuie în lung și în lat, iar bolnavii arși au o mare vulnerabilitate la infecțiile severe. Am auzit diferite statistici referitoare la rata de mortalitate - dar în calcul nu fuseseră luați, cum ar fi fost corect, bolnavii cu arsuri grave și căile respiratorii afectate, ci toți cei internași, chiar și cu o arsură pe braț sau degete. O astfel de statistică nu reflectă adevărul. S-a știut de la bun început că sunt peste 60 de arși în stare gravă, mari arși. Câți din aceștia au supraviețuit?!
După ce zăpăceala, oboseala și cumplita disperare a primelor săptămâni vor mai trece, vor ieși la lumină multele nereguli și lipsuri ale sistemului medical din România. Avem (încă) specialiști excelenți, personal medical bine pregătit - tot respectul pentru munca și dăruirea lor. Totuși e greu să aplici tratamente atât de complexe fără să dispui de cele necesare, începând cu ajutorul de urgență (kiturile). Dar cea mai gravă tară a sistemului rămâne lipsa spitalelor moderne, cu spații pentru aparatura și exigențele prezentului. Medicina se face în România, din păcate, în structurile construite cu multe decenii în urmă, perimate ca și concepție și eficiență!

Până la urmă, în unele cazuri rezultate din tragedia de la Colectiv s-a ales "exportul" bolnavilor - spun iarăși din păcate, deoarece măcar în aceste cazuri extreme ar fi trebuit evitate tergiversările. Dar nici trimiterea peste graniță nu a fost  o opțiune la îndemână, deoarece transportarea unui pacient decompensat, greu de ventilat etc, se poate dovedi o soluție de-a dreptul letală.

Mai bine să ne încredem în rugăciuni, chiar dacă la rândul lor tardive...

P.S.:  În urma unei cercetări pe care am întreprins-o, am găsit unele date furnizate de autoritățile canadiene în ceea ce privește Cyanokitul și imperativul folosirii acestuia: Cyanokit® (hydroxocobalamine) “este indicat pentru tratament în cazul intoxicațiilor confirmate sau suspecte cu cianură”. Se mai precizează că “orice instituție de sănătate care furnizează servicii de urgență trebuie să dispună (stocheze) cel puțin 10g de hydroxocobalamine (2 truse de Cyanokit®). Mai mult, cum thiosulfatul de sodiu ar putea fi utilizat ca adjuvant în tratamentul cu hydroxocobalamina, instituția de sănătate ar trebui să dispună și de cel puțin 25g de thiosulfat de sodiu”.

Cyanokit® (hydroxocobalamine) est indiqué pour le traitement des intoxications confirmées ou suspectées au cyanure.

Présentation disponible

Le Cyanokit® est une trousse incluant : 2 fioles de verre incolore de 250 ml contenant chacune 2,5 g d’hydroxocobalamine en poudre pour solution injectable; 2 dispositifs de transfert stériles; 1 ensemble de perfusion intraveineuse stérile; 1 cathéter court stérile pour l’administration en pédiatrie(1).

Tout établissement de santé fournissant des services d'urgence devrait stocker au moins 10 g d’hydroxocobalamine (2 trousses de Cyanokit®)(2). De plus, comme le thiosulfate de sodium pourrait être utilisé comme adjuvant au traitement de l’hydroxocobalamine, l’établissement de santé devrait également stocker au moins 25 g de thiosulfate de sodium.

• * arsura de gradul III (arsura profundă, pragul 3 de profunzime) reprezintă arsura care distruge toate elementele interesate în regenerarea epitelială (dermul papilar împreună cu plexurile capilare superficial şi intermediar, foliculii pilosebacei şi canalele excretoare ale glandelor sudoripare). Clinic este prezentă escara puţin dureroasă sau nedureroasă (necroza terminaţiilor nervoase); în pragul 3 de arsură este respectat dermul reticular cu plexul capilar dermic profund; depăşirea acestui prag (interesarea hipodermului cu glomerulii glandelor sudoripare) după şcoala anglo-saxonă nu are importanţă din punct de vedere terapeutic, presupunând tot absenţa posibilităţilor de regenerare epitelială şi necesitatea tratamentului chirurgical (excizia – grefarea precoce, în primele 5 zile). (Tratat medicină)
• **gazele inflamabile, vaporii supraâncălziţi etc acţionează un timp foarte scurt, dar cu temperaturi de ordinul a 1200o–1800o C și determină arsuri foarte grave atât a ţesuturilor expuse pe care le distruge instantaneu, cât şi leziuni inhalatorii ale căilor respiratorii, fie prin inhalarea aerului fierbinte, fie prin inhalarea monoxidului de carbon sau a altor substanţe toxice (peste 100) existente în fumul inhalat. (Tratat medicină). Produșii sintetici (dar și unii compuși naturali precum lâna sau mătasea) generează în momentul arderii acid cianhidric; prin inhalarea fumului, acest gaz de combustie produce morbiditate și mortalitate în absența unei intervenții adecvate.

  
  A se vedea: Aplicațiile oxigenoterapiei hiperbarice
  Arsurile termice (în orice tratat de medicină)
  
  Arsurile termice reprezinta un prejudiciu produs de factori multipli la nivelul tesutului, care culmineaza cu inflamatii locale, leziuni vasculare din cauza activarii trombocitelor si a aderentei celulelor albe, hipoxiei si vulnerabilitatii la infectii severe. Scaderea functiei celulelor albe, determinata de cauze locale, exacerbeaza aceasta problema. Terapia cu oxigen hiperbaric se adreseaza fiecaruia dintre aceste dezechilibre fiziopatologice si poate obtine rezultate semnificative. Pentru ca rezultatele sa fie benefice, tratamentul trebuie instituit la scut timp dupa ce s-a produs arsura. Se vor face 3 sedinte in primele 24 de ore si apoi 2 sedinte pe zi. Durata tratamentului depinde de gradul de afectare al pacientului dar si de raspunsul la terapie. O atentie speciala trebuie acordata cantitatii de fluide administrate si a temperaturii camerei. De asemenea, se va evita stresul fiziologic precum si potentialele complicatii ale tratamentului (de exemplu, toxicitatea provocata de oxigen).