Gânduri pentru Maestrul Victor Anagnoste, la despărțire

Dragul nostu Victor,

Scurta noastra trecere prin lume este alcătuită din întâlniri oarecare și din altele, puține - care apar ca un favor al sorții - importante, constitutive. Apropierea de tine a fost pentru mulți dintre noi o astfel de întâlnire. Ne-ai oferit privilegiul de a ne bucura de eleganța comportamentului tău, de noblețea detașării de rutina oportunistă, de admirabila dedicare pentru binele public, de curajul și veselia inimii. Ne simțeam pășind alături de un cavaler al altor vremuri, adaptat cu inteligență timpurilor, dar imun la meschinaria și lăcomia cotidiană.

În fiecare dimineață apăreai cu obrazul proaspăt, linia impecabilă a siluetei era subliniată de aceea a sacoului, cravata de marcă și inconfundabila colonie Viktor Davidoff adăugau accentele potrivite. Văzându-te astfel, puțini puteau bănui îndelungatele ore de muncă, de seara până în zori, petrecute peste teancurile de dosare, motivând cu acribie fiecare afirmație, construind tehnic și creativ pledoarii remarcabile, pe linia marilor avocați din familia unui Ionel Teodoreanu, menite să încânte și să convingă în egală măsură. Le susțineai în fața completului cu un amestec de nonșalanță, curtoazie și hotărâre, imposibil de imitat, cu mâna în buzunar sau parcă gata de un pas de vals, iar vocea ta sigură avea inflexiuni catifelate, în care fărâma de accent moldovenesc se topea cu farmec în pronunția impecabilă a omului de talent și cultură. Era poate în această atitudine, care nu înceta să uimeasca Tribunalul și să producă școală și multe empatii - o lecție de scenă de la marea actriță ce ți-a fost alături - lecție adăugată peste educația fermă a tatălui, care părăsea sufrageria dacă întârziai chiar și numai un minut la reuniunile de familie tradiționale.

Comportament de senior, șarm, lipsă de agresivitate, eleganță și perfectă mânuire a uneltelor profesiei - astfel ți-ai desfășurat cariera, cu egală dăruire pentru marile proiecte constituționale, pentru promovarea profesiei sau pentru apărarea chiar și a celui mai modest dintre actori, când ți-a solicitat ajutorul; ușa casei tale era întotdeauna deschisă prietenilor.

Ai avut o familie frumoasă, pe care ai respectat-o. De Gina Patrichi vorbeai într-un fel anume, nu rosteai niciodată banalități - era ca și cum îi ofereai încă flori rare, făcute din cuvinte și gânduri pe potriva ei. Ai trăit cu onoare, dăruire , pasiune. Deși cunoșteai umbrele sufletului omenesc, nu ai fost niciodată îndeajuns de prudent pentru a te proteja pe tine însuți, dar ai excelat când era vorba de a-i apăra pe alții. Ai trăit înalt și nu ai făcut niciun rabat de la demnitate.

Ai fost și vei rămâne un prieten inegalabil, ale cărui sfaturi îmblânzeau toate asperitățile și a cărui prezență dădea preț zilelor. Timpul petrecut alături de tine a fost un dar, pentru mulți dintre noi - apropiați, prieteni, colegi. Disponibilitatea, veselia și inventivitatea ta dădeau orelor substanță, sens și perspectivă, erau o mare revanșă asupra cenușiului și banalului existenței.

Vrem să ni te imaginăm acum și întotdeauna plecat pentru vacanța mereu amânată, cu undițele pe umăr, ca Ulysse cu vâsla, așa cum îți doreai în chinuitele săptămâni de la sfârșit; sau plecat să o revezi pentru câteva ore pe Magda, mama pe care o chemai  pe patul de spital cu diminutive, spunându-i cât îți lipsise de-a lungul anilor.

Dragul nostru Victor, sperăm cu ardoare că astăzi esti fericit de întâlnirile tale acolo, în apele infinitului, în sânul marii iubiri a Creatorului, care te-a cuprins cu brațe materne.

Din inima noastră întristată nu vei pleca însă nicicând, nicicând.

Diana Turconi